Conform unui sondaj din acest an, cele mai multe locuri de muncă sunt în domeniul transporturilor rutiere, mai exact se caută șoferi/conducători auto pe camioane de mare tonaj.
Angajăm șoferi
Dacă iei un ziar sau efectiv accesezi un site de locuri de muncă o treime din ofertele de muncă sunt pentru șoferi. Fiind cererea atât de mare, iar oferta atât de mică, se simte un val de personal nou calificat pe categoria C+E. Nu e rău.
Percepția meseriei
Când discuți cu o persoană care nu a mai lucrat vreodată ca șofer, îi simți entuziasmul și sclipirea din ochi îndată ce rostești cuvintele: șofer pe tir. Dacă ai un pic de rulaj începi chiar să îți dai seama că după ce rostești cuvintele magice, el e departe cu mintea, se vede la volan și își face socoteli. Nu contează celelalte cuvinte pe care le rostești. Nu te mai aude.
De ce se găsește greu personal?
Ca în orice alt domeniu, este vorba despre o compatibilitate dintre angajator și angajat. Chiar trebuie să existe o chimie între cei doi, să existe un punct de vedere comun, profesional vorbind.
Astăzi între cele două categorii există o prăpastie, o percepție eronată , fiecare își vede partea lui de realitate. De fapt totul constă în tipul de abordare și atitudine. Oricât de mare ar fi nevoia de angajare a unei companii, nici una nu va accepta un nou coleg care trasează regulile și se prezintă la interviu cu o listă de cerințe și …. laude și chiar impune să îi angajezi și soția/fratele/sora – că doar așa lucrează- în echipaj.
De cealaltă parte nici un om, care își dorește să lucreze în acest domeniu și ține la niște valori, nu o să accepte oferta de job dacă angajatorul începe să expună doar marea de cerințe fără a prezenta care sunt beneficiile lucrului în cadrul companiei, iar atitudinea e ceva de genul: Haide, zi repede ce experiență ai, că mai așteaptă 1.000 la ușă care vor să lucreze pentru mine.
Și totuși companiile angajează, iar oamenii aleg să devină șoferi de meserie
E al naibii de greu să fii șofer. Mai sus descriam visătorul care se și vede la volan culegând roadele dar el nu știe cât este de obositoare meseria asta dar mai ales nu știe cât de greu este să fii singur…să te urci la volan, cu Dumnezeu înainte. Familia rămâne acasă, copilul crește fără tata în preajmă, iar tata ratează momentul când copilul face primii pași, ratează momentul când zice prima dată tata și îl vede pe tata doar în poze sau prin Sfântul Smartphone care poate efectua video-calls.
Da’ ce? Doar și alte meserii sunt obositoare!
Normal că sunt obositoare, că sunt joburi dar aici, în meseria asta mai este un stres care crește nivelul de oboseală: programul de condus, orele stricte de descărcare- că doar nu mergi la plimbare, ești în interes de serviciu- trebuie să onorezi comenzile clienților în termenii de livrare agreați. Și când ști că trebuie să ajungi la destinație la ora X, iar pe drum prinzi un ambuteiaj și stai…iar orele tale de condus se duc…să zicem că…fruntea începe să asudeze. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ai tu GPS- dar nu e el foarte inteligent și nu îți arată cât e de strâmtă strada pe care ar trebui să intri ca să ajungi la destinație și te trezești că e capăt de drum dar nicidecum n-ai unde să descarci.
Dar vorba aia, dacă îți place să și centrezi, să și dai cu capul, atunci va fi floare la ureche, nu?
Eh, eu zic că nu. Meseria asta trebuie să o simți, să fii multitasking, să ai acele abilități și percepția de ansamblu a drumului, să fii prevăzător. Meseria de șofer trebuie să îți placă și chiar dacă e mult spus, să îți fie dragă pentru că vezi locuri noi, dai piept cu fel și fel de situații, devii mai puternic, mai independent, mai matur, mai capabil, mai responsabil, mai calculat. Asta face diferența dintre un visător și un profesionist.
